DEFLECTÓR, -OÁRE I. adj. care servește la producerea deflexiunii. II. s. n. 1. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere. 2. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi. 3. instrument pentru compensarea compasului magnetic. (< fr. déflecteur) Vezi definitia »

TEZAURIZATÓR s. m. cel care tezaurizează. (< lat. thesaurisator) Vezi definitia »

ELECTROFÓR s. n. aparat de laborator cu care se demonstrează apariția electricității prin frecare sau prin influență. (< fr. électrophore) Vezi definitia »

TELEVORBITÓR, televorbitoare, s. n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor. Vezi definitia »

LÍCTOR s.m. (În Roma antică) Însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii ca semne ale puterii. [< lat. lictor]. Vezi definitia »