STÁNĂ, stane, s. f. Bloc, bolovan mare de piatră; p. ext. stâncă. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stană (de piatră) = a rămâne (sau a sta, a fi etc.) încremenit, nemișcat. [Var.: (reg.) stan, stean s. n.] Vezi definitia »

PARAFÉRNĂ s. f. avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. (< ngr. parapherna) Vezi definitia »

TÍGRĂ, tigre, s. f. (Înv.) Tigroaică. – Din tigru. Vezi definitia »

SEHÉLBĂ s. f. v. selbă. Vezi definitia »

baligă, baligi, s. f. 1. pălărie. 2. persoană înceată. 3. obiect de valoare mică. Vezi definitia »