SMUCÍT², -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci. Vezi definitia »

FĂLȚUÍT¹ s. n. Fălțuire. – V. fălțui. Vezi definitia »

ÎNVOÍT, -Ă, învoiți, -te, adj. (Rar) Care s-a stabilit în urma unei înțelegeri; convențional. – V. învoi. Vezi definitia »

JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli. Vezi definitia »

PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui. Vezi definitia »