TĂCÉRE, tăceri, s. f. Faptul de a tăcea; p. ext. liniște, calm, acalmie. ◊ Loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ◊ Expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenționat). ♦ Pauză, întrerupere mai lungă într-o discuție. ♦ Fig. Indiferență. ♦ Fig. Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire. – V. tăcea. Vezi definitia »

PROLIFICÁRE s.f. Naștere a unui lujer cu frunze, din floare. [< prolific, după fr. prolifération]. Vezi definitia »

APÁRE vb. III v. apărea. Vezi definitia »

DEPOLARIZÁRE, depolarizări, s. f. Acțiunea de a depolariza și rezultatul ei. – V. depolariza. Vezi definitia »

zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri Vezi definitia »