Definita cuvantului demă
DÉMĂ s.f. 1. Împărțire administrativă în Grecia antică și în Imperiul bizantin. 2. Miliție orășenească și funcție politică în Bizanț. [< fr. dème, cf. gr. demos – popor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu demă
BIFÓRĂ, bifore, adj. (În stilul gotic; despre o fereastră, o ușă etc.) Împărțită în două printr-o colonetă, fiecare despărțitură fiind terminată cu un arc. – Et. nec. Vezi definitia »
-GLÓSĂ2 elem. v. gloso-. Vezi definitia »
BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula. Vezi definitia »
ȘABLONÁRD-Ă adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv. Vezi definitia »
BONEȚÍCĂ, bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). – Bonetă + suf. -ică. Vezi definitia »