SATURATÓR s.n. Aparat care servește pentru concentrarea unei soluții până la saturație prin dizolvarea în ea a unei substanțe solide sau a unui gaz. [Cf. fr. saturateur]. Vezi definitia »

slonișór, slonișoáre, s.n. (reg.) șopron mic, șopronel, slonuleț, sloneci. Vezi definitia »

EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). Vezi definitia »

Vanzator cu amanuntul, vanzator cu bucata, detailist. Vezi definitia »

PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor. Vezi definitia »