Definita cuvantului băltoacă
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. -oacă.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu băltoacă
CUSĂTOREÁSĂ, cusătorese, s. f. (Rar) Croitoreasă; lenjereasă. – Cusător (puțin folosit „croitor” < coase) + suf. -easă. Vezi definitia »
mutélcă (mutélci), s. f. – Piuliță. – Var. mutercă. Pol. muterka, din germ. Mütterchen „mămică” (Cihac, II, 207; Iordan, Dift., 95; Scriban; Iordan, BF, VI, 169). În Mold. Vezi definitia »
hrápă (-ắpi), s. f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș. Origine incertă. Cf. rut. hrapa „bulgăre înghețat”, rapa „stîncă ascuțită” (DAR; Candrea). După Scriban, în legătură cu grapă. Vezi definitia »
CREATÍNĂ s. f. Substanță proteică extrasă din țesutul muscular, cu acțiune tonică, digestivă și musculară. [Pr.: cre-a] – Din fr. créatine. Vezi definitia »
liceáncă s. f. (pl. liceénce) Vezi definitia »