Definita cuvantului denotație
DENOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Denumire a unui obiect care trimite la un concept; sferă. 2. (Lingv.) Faptul de a denumi, semnificație lexicală. [Cf. fr. dénotation, it. denotazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu denotație
TIPOLOGÍE s. f. 1. studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, animale, obiecte sau fenomene. ◊ clasificare a tipurilor literare. 2. ramură a pshihologiei care studiază trăsăturile psihice ale diferitelor tipuri de oameni. 3. studiu științific al structurii unui idiom sau grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. (< fr. typologie) Vezi definitia »
ECTOPÍE s. f. (Med.) Poziție anormală a unui organ; heterotopie. – Din fr. ectopie. Vezi definitia »
DIPLOIDÍE s. f. (Biol.) Caracter al celulelor sau organismelor diploide. [Pr.: -plo-i-] – Din fr. diploïde. Vezi definitia »
ECHITÁȚIE s. f. (sport) călărie. (< fr. équitation, lat. equitatio) Vezi definitia »
ÁRIE2 s. f. compoziție vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc. 2. piesă instrumentală cu caracter cantabil. (< it. aria) Vezi definitia »