CÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cântăreți, -e, s. m. și f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreț. Vezi definitia »

NORÚȚ, noruți, s. m. Norișor. – Nor + suf. -uț. Vezi definitia »

riólț s. m. – Reliefare, strălucire. It. rialzo, probabil prin intermediar germ. și rus. Nu sîntem siguri de glosare, fiindcă acest cuvînt nu apare în nici un dicționar. Se folosește în Mold., cf. Iorga: înaintea oglinzii de riolț. Vezi definitia »

NEDESCURCĂRÉȚ adj. v. FLEȚ. (Fam.) (Om) naiv, bleg, nedescurcăreț. [DEX '98] Vezi definitia »

hârgáț, hârgáți, s.m. (reg., înv.) acaț, salcâm, mălin. Vezi definitia »