RENÁȘTERE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ (Și ca n. pr.) Mișcare social-politică și culturală, din sec. XIV până în sec. XVI, în Europa occidentală, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică; epocă din istoria Europei în care s-a manifestat această mișcare. – Din renaște. Vezi definitia »

EXSANGUINÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a exsanguina și rezultatul ei; exsanguinație. [< exsanguina]. Vezi definitia »

REMEMORÁRE s.f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei; aducere aminte, rememorație. [< rememora]. Vezi definitia »

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni. Vezi definitia »

ATENȚIONÁRE, atenționări, s. f. Acțiunea de a atenționa. [Pr.: -ți-o-] – V. atenționa. Vezi definitia »