COMPROMÍS s. n. 1. înțelegere, acord bazat pe renunțări și concesii reciproce. 2. înțelegere potrivit căreia părțile în litigiu se supun judecății unor arbitri. (<fr. compromis) Vezi definitia »

PROSCRÍS, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie) Vezi definitia »

PECOPTÉRIS s. m. ferigă fosilă arborescentă cu frunze mari, compuse și lobate. (< fr. pécoptéris) Vezi definitia »

BECTEMÍS, bectemisuri, s.n. Vezi definitia »

FÁCTIS s.n. Substanță obținută prin încorporarea într-un ulei vegetal a unei cantități de sulf, întrebuințată în fabricarea cauciucului și a linoleumului. [< germ. Factis]. Vezi definitia »