SERVITÚTE s. f. 1. stare de dependență, de supunere; servitudine. ◊ obligație, constrângere. 2. (jur.) sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție. (< lat. servitus) Vezi definitia »

ANTICHITÁTE, (2) antichități, s. f. 1. Epoca civilizației vechi, în special a celei greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică. [Var.: (înv.) anticitáte s. f.] – Fr. antiquité (lat. lit. antiquitas, -atis). Vezi definitia »

IMPARABILITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este imparabil. [Cf. it. imparabilita]. Vezi definitia »

NOBILITÁTE s.f. (Liv.) Clasa nobililor; nobilime. [Cf. it. nobilitate, germ. Nobilität]. Vezi definitia »

TERMOCONDUCTIBILITÁTE s. f. Proprietate a unor corpuri de a fi bune conducătoare de căldură. – Din fr. thermoconductibilité. Vezi definitia »