pis adj. invar. (reg.; despre oameni) cu nasul cârn; cârn. Vezi definitia »

EPISTÁXIS s. n. Hemoragie nazală. – Din fr. épistaxis. Vezi definitia »

GNAIS s.n. (Geol.) Rocă metamorfică cu structură șistoasă, formată din feldspat, cuarț și mică. [Pron. gnais. / < germ. Gneis, cf. fr. gneiss]. Vezi definitia »

SATIRIÁZIS s.n. (Med.) Exacerbare anormală a apetitului sexual la bărbați. [< fr. satyriasis, cf. gr. satyros – satir]. Vezi definitia »

PERMÍS s.n. Autorizație oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. permis]. Vezi definitia »