tărtácă, tărtáce, s.f. (reg.) dovleac. Vezi definitia »

MÁRJĂ s.f. (Franțuzism) 1. Margine; bord. ♦ Spațiu alb la marginea unei pagini. ♦ Spațiu sau timp liber, care poate fi folosit ca rezervă; rezervă. 2. Diferență dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. [< fr. marge]. Vezi definitia »

cășíță, cășíțe, s.f. (reg.) 1. alveolă de fagure, căsuică, căsuță. 2. solniță din coajă de mesteacăn; sărăriță. 3. despărțitură într-un sertar, chichiță, casetă, pui, sipet; despărțitură in șerpar. 4. firidă. 5. colacul fântânii; ghizdurile fântânii. 6. construcție de bârne umplută cu pietre. 7. chiotoare la cămașă. 8. zăbală. Vezi definitia »

SCRÓFULĂ s.f. (Med.) Tumoare a ganglionilor limfatici de la gât, adesea de natură tuberculoasă. [< fr. scrofule, cf. lat. scrofula]. Vezi definitia »

MUSCULÍȚĂ, musculițe, s. f. Diminutiv al lui muscă (1); muscă mică; muscuță. ◊ Musculiță de brânză = muscă mică, neagră, lucioasă, ale cărei larve trăiesc pe alimente, alterându-le (Piophila casei). Musculiță de oțet (sau bețivă) = gen de insectă din ordinul dipterelor, ale cărei larve trăiesc în materii care fermentează sau putrezesc (Drosophila). – Muscă + suf. -uliță. Vezi definitia »