MÉȘTER, -Ă, meșteri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. ◊ Expr. Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester. Vezi definitia »

PESTIFÉR, -Ă adj. Care transmite pesta. [< fr. pestifère, cf. lat. pestis – pestă, ferre – a purta]. Vezi definitia »

CĂCÂJDÉR, căcâjdéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr) Vezi definitia »

pulgărmeștér, pulgărmeștéri, s.m. (înv.) reprezentant ales al conducerii în orașe și sate; birău, chinez, jude, procator, vornic, mudir. Vezi definitia »

HACKER s.m. 1. Persoană foarte pasionată de calculatoare, care deține cunoștiinte avansate de utilizare a acestora. 2. Persoana foarte pasionată de tehnologie și de înțelegerea modului in care funcționează diferite dispozitive. 3. În general termenul desemnează o persoană motivată de dorința de a înțelege lucrurile în profunzime. Vezi definitia »