CAVATÍNĂ s.f. Arie lirică melodioasă simplă, de mici proporții, care se cântă solo într-o operă. ♦ Titlu dat unor piese instrumentale cu caracter cantabil. [< it. cavatina, cf. fr. cavatine]. Vezi definitia »

MÉLIȚĂ, melițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se zdrobesc tulpinile de cânepă și de in pentru a se alege fuiorul. ◊ Fig. (Fam.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ◊ Expr. A da cu melița = a trăncăni, a flecări. – Bg. melica. Vezi definitia »

ÁMFORĂ s.f. Vas antic de lut mare, cu două torți, în care se ținea vin, untdelemn etc. [< fr. amphore, cf. lat. amphora, gr. amphi – din amândouă părțile, phorein – a purta]. Vezi definitia »

CARÓLĂ, carole, s. f. Dans medieval francez executat în cerc sau în lanț. – Din fr. carole. Vezi definitia »

COMISÚRĂ, comisuri, s. f. 1. Punct de unire a două părți anatomice. Comisura buzelor. Comisura pleoapelor. 2. Fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central. – Din fr. commissure, lat. commissura. Vezi definitia »