ENUMERÁȚIE s. f. 1. enumerare. 2. figură de stil constând în înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. (< fr. énumération, lat. enumeratio) Vezi definitia »

ISCURÍE s. f. greutate sau neputință de a urina. (< fr. ischurie) Vezi definitia »

NEUROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază structura, fiziologia și patologia sistemului nervos. (< fr. neurologie) Vezi definitia »

NECROMANÍE, necromanii, s. f. Preocupare morbidă pentru moarte, pentru morți. – Din lat. necromania. Vezi definitia »

LUMINĂȚÍE, luminății, s. f. (Înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. – Luminat² + suf. -ie. Vezi definitia »