PROSCÉNIU, proscenii, s. n. (În teatrul antic) Parte a teatrului corespunzătoare scenei și avanscenei. [Var.: proscénium s. n.] – Din lat., fr. proscenium. Vezi definitia »

DOMÉNIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (Mat.) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium. Vezi definitia »

ARMÓNIU s. n. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibrație de un burduf acționat prin pedale. (< fr. harmonium, germ. Harmonium) Vezi definitia »

cuéjdiu, cuéjde, s.n. (reg.) pârâu, gârlă. Vezi definitia »

RACURSÍU, racursíuri, adj., s. n. v. racursi. Vezi definitia »