IMPLICÁȚIE s. f. 1. idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces. 3. (log.) enunț în care adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers. 4. (mat.) relație logică între două proprietăți astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua. 5. (lingv.) caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunțul verbului. (< fr. implication, lat. implicatio) Vezi definitia »

CORÚPȚIE s. f. abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate. (< fr. corruption, lat. corruptio) Vezi definitia »

cotáie, cotắi, s.f. (reg.) căldare mare de fiert apa. Vezi definitia »

COLORIMETRÍE s. f. 1. metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. 2. măsurare a intensității colorației lichidelor. 3. știință care studiază determinarea și clasificarea culorilor. (<fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie) Vezi definitia »

CUTIREÁCȚIE s.f. (Med.) Test pentru decelarea diverselor boli (tuberculoză, alergie), constând în a depune pe pielea scarificată a brațului o picătură de antigen, care produce sau nu o reacție vizibilă. [Pron. -re-ac-. / < fr. cuti-réaction]. Vezi definitia »