blásture (-ri), s. m. – Emplastru. – Var. blastur, blastor(e), bleastur(e). Ngr. μπλάστρι, din gr. ἔμπλαστρον. Vezi definitia »

PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera. Vezi definitia »

ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are. Vezi definitia »

RIZÁRE s. f. faptul de a (se) riza; defect în funcționarea unei mașini ca urmare a producerii de rizuri pe suprafețele de contact. (< riza) Vezi definitia »

PERMUTÁRE s. f. 1. acțiunea de a permuta. 2. (mat.; lingv.; pl.) operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutație. 3. reluare a unui fragment muzical pe un alt sunet. (< permuta) Vezi definitia »