FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – [În]funda + suf. -ătură. Vezi definitia »

a umbla cu limba scoasă (după ceva / cineva) expr. a urmări (pe cineva) cu insistență, a-și dori (ceva) foarte mult. Vezi definitia »

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă cu inflorescența compusă din flori albe sau rozalbe, parfumate. (Spiraea filipendula). – Bg. aglika (sb. jaglika). Vezi definitia »

CEÁPCĂ, ceapce, s. f. (Rar) Chipiu (polonez), șapcă. – Din pol. czapka. Vezi definitia »

MÚFLĂ s. f. 1. cameră cu pereți refractari ai unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de încălzit pentru a nu intra în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. sistem de scripeți pe același ax sau pe axe în prelungire, care formează o parte a palanului. (< fr. moufle) Vezi definitia »