TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor. 2. Otravă. – Din fr. toxique. Vezi definitia »

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus. Vezi definitia »

DIARÉIC, -Ă, diareici, -ce, adj. Privitor la diaree, care aparține diareii, de diaree. [Pr.: di-a-re-ic] – Din fr. diarrhéique. Vezi definitia »

FULMÍNIC adj.m. (În sintagma) Acid fulminic = izomer al acidului cianic care, împreună cu metalele, formează săruri explozive. – Din fr. fulminique. Vezi definitia »

ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. Vezi definitia »