clícă s.f. (reg.) pică, necaz. Vezi definitia »

EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. – Din germ. Evolute. Vezi definitia »

ALBIOÁRĂ, albioare, s. f. Albiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Albie + suf. -ioară. Vezi definitia »

PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole. Vezi definitia »

ADENOZÍNĂ s. f. nucleozidă dintr-o moleculă de adenină și o pentoză. (< fr. adénosine) Vezi definitia »