Definita cuvantului diatribă
DIATRÍBĂ s.f. 1. (Ant.) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. Disertație critică; (p. ext.) scriere, cuvântare violentă, provocare; pamflet. [< fr. diatribe, cf. gr. diatribe – exercițiu].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diatribă
NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (Înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ. Vezi definitia »
PSIHÓZĂ s.f. Tulburare a activității psihice, stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă creată de cauze exterioare. [< fr. psychose]. Vezi definitia »
CIACÓNĂ s.f. (Rar) Dans vechi, cu o mișcare lentă. ♦ Piesă muzicală instrumentală, în formă de variațiuni polifonice, care se sprijină mai ales pe bas. [Pron. cia-. / < it. ciaccona, cf. sp. chacona]. Vezi definitia »
IODOPSÍNĂ s. f. pigment fotosensibil din retină. (< engl. iodopsin) Vezi definitia »
MÁNȘĂ2, manșe, s. f. Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.) V. repriză. – Din fr. manche. Vezi definitia »