RECTILÍNIU, -IE adj. 1. (despre mișcări) care se desfășoară în linie dreaptă; drept. 2. (despre figuri geometrice) mărginit de linii drepte. (< fr. rectiligne) Vezi definitia »

úliu (-ii), s. m. – Șoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). – Var. uli, uleu. Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se folosește, în forme mai mult sau mai puțin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieș, s. m.; uliga(n)ie, s. f.; uligan, s. m.; uliuț, s. m. Vezi definitia »

PREZBITÉRIU s. n. 1. sfatul prezbiterilor. 2. casă parohială (catolică). (< lat. presbyterium) Vezi definitia »

FILÓDIU s. n. pețiol dilatat având forma și structura unei frunze. (< fr., lat. phyllodium) Vezi definitia »

STÚDIU s.n. 1. Faptul de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate. ♦ Cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc. 2. Lucrare, operă științifică. 3. Schița unui desen, a unei sculpturi proiectate. ♦ Bucată muzicală compusă mai ales pentru exerciții. 4. Materie de învățământ. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. studio, lat. studium, cf. fr. étude]. Vezi definitia »