SUSȚÍNE, susțín, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc. ♦ Refl. A-și câștiga existența; a se întreține singur. 5. Refl. A se ține în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menține pe poziție; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ține). Vezi definitia »

CONTRAIMÁGINE s. f. (mat.) element al unei mulțimi care corespunde unui element dat dintr-o altă mulțime. (< fr. contre-image) Vezi definitia »

INACȚIÚNE, inacțiuni, s. f. (Rar) Lipsă a oricărei acțiuni. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. inaction. Vezi definitia »

INSPIRAȚIÚNE, s. f. v. inspirație. Vezi definitia »

DOCUMENTAȚIÚNE s.f. v. documentație. Vezi definitia »