ÎNCUIETOÁRE, încuietori, s. f. Dispozitiv care încuie ceva. ♦ Fig. Dificultate, situație grea în care se află cineva. – Încuia + suf. -toare. Vezi definitia »

AFIȘÁRE, afișări, s. f. Acțiunea de a (se) afișa. – V. afișa. Vezi definitia »

putoáre (putóri), s. f. – 1. Miros urît, duhoare. – 2. Bășină. – 3. Leneș, trîntor. – 4. Prostituată, tîrfă. – Mr. (m)putoare, butoare, megl. putoari. Lat. putōrem (Pușcariu 1419; REW 6883), cf. v. it., prov., cat, v. sp. pudor, fr. pueur ca și puți. – Der. puturos, adj. (rău mirositor; leneș); puturos, s. m. (dihor); puturoasă, s. f. (coriandru), cf. puciocnă; puturoșenie, s. f. (lene). Vezi definitia »

SPIHIRISÍRE s. f. v. spihirisi. [DAR] Vezi definitia »

ALIENÁRE, alienări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. [Pr.: -li-e-] Vezi definitia »