melancolíe (melancolíi), s. f. – Tristețe (ușoară). – Var. (înv.) melanholie. Mr. milancolie. Ngr. μελαγχολία (Tiktin; Gáldi 209) în sec. XVIII și mai tîrziu din fr. mélancolie (în mr. din it.). – Der. melancolic, adj., din fr. mélancolique. Vezi definitia »

ANDROMASTÍE s.f. Prezența la femei a unei mamele atrofiate, asemănătoare cu aceea a unui bărbat. [< fr. andromastie]. Vezi definitia »

HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ♦ Supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; (p. ext.) supremație, dominație; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere]. Vezi definitia »

CUINÍE s. f. v. cuhnie. Vezi definitia »

OLIGOFAGÍE s.f. 1. Scădere a poftei de mâncare. 2. (Med.) Alimentație lipsită de varietate. [Gen. -iei. / < fr. oligophagie, cf. gr. oligos – puțin, phagein – a mânca]. Vezi definitia »