SUVERÁN, -Ă I. adj. suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ◊ care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. II. s. m.f. 1. monarh, rege, împărat. 2. (fig.) cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. (< fr. souverain, lat. superanus) Vezi definitia »

CONCETĂȚEÁN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen) Vezi definitia »

CORÁN s. n. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed. (< fr. Coran, germ. Koran) Vezi definitia »

PRECOLUMBIÁN, -Ă adj. (despre civilizație, artă) dezvoltat pe teritoriul Americii înainte de descoperirea ei de către Columb. (< fr. précolumbien) Vezi definitia »

POLITEHNICIÁN, -Ă, politehnicieni, -e, s. m. și f. (Fam.) Student la un institut politehnic. [Pr.: -ci-an] – Din fr. polytechnicien. Vezi definitia »