RID s. n. 1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. 2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc. (< fr. ride) Vezi definitia »

RIGÍD, -Ă adj. 1. Neflexibil, țeapăn. ♦ Care rezistă, nu se frânge. ♦ Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ (Tehn.; despre piese, legături) Care este fix, imobil; fixat, întărit, legat strâns. 2. (Fig.) Care nu îngăduie abateri; sever, aspru, neînduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus]. Vezi definitia »

MATRICÍD, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care-și ucide mama. // s.n. Omor, ucidere de mamă; crima aceluia care își ucide mama. [Pl. -izi, -ide. / < fr. matricide, cf. lat. matricida < mater – mamă, caedere – a ucide]. Vezi definitia »

GLENOÍD, -Ă, glenoizi, -de, adj. (Despre unele cavități ale corpului) Care permite articularea oaselor. – Din fr. glénoïde. Vezi definitia »

heteropoliacíd (-li-a-) s. m., pl. heteropoliacízi Vezi definitia »