Definita cuvantului dioscuri
DIOSCÚRI s.m.pl. (Mit.) Supranumele lui Castor și Polux. [< fr. dioscures < gr. dioskouroi – copiii lui Zeus].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dioscuri
adineáori / adineáuri (-nea-ori / -uri) adv. Vezi definitia »
povogărí, povogărésc, vb. IV (reg.) a vorbi de rău. Vezi definitia »
colắri s. f. – Cantitate de mușchi ce atîrnă de o stîncă sau de povîrnișul unei prăpăstii. Lat. collāre „colier, salbă” (Pușcariu, Dacor., IV, 681; REW 2042; DAR); cf. it. collare, prov. colar, fr. collier, sp., port. collar. Este neîndoios cuvînt identic cu culare, s. f. (trestie ce crește la malul bălților sau rîurilor; cheie, strîmtoare; peșteră), pe care îl derivă din lat. *cŭbῑlāre, de la cŭbῑle „cuib” și DAR îl consideră de origine necunoscută. Vezi definitia »
opări, opăresc v. r. (pop.) a se supăra. Vezi definitia »
TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (Înv.), A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z