BORDÚRĂ s. f. 1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. ◊ margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure) Vezi definitia »

CONDICĂREÁSĂ, condicărese, s. f. (Înv.) Soție de condicar. – Condicar + suf. -easă. Vezi definitia »

ARTROLÍZĂ s. f. operație chirurgicală destinată a reda mobilitatea ligamentelor unei articulații anchilozate. (< fr. arthrolyse) Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRÁMĂ s. f. diagramă obținută prin electroencefalografie. (< fr. électro-encéphalogramme) Vezi definitia »

LAMELIBRANHIÁTĂ, lamelibranhiate, s.f. – V. lamelibranhiat (2) [DEX'98] Vezi definitia »