CERATÍT s. m. moluscă cefalopodă fosilă din ordinul amonitidelor. (< fr. cératite) Vezi definitia »

GIOBERTÍT s. n. magnezit. (< fr. giobertite) Vezi definitia »

ZINCÍT s.n. Oxid natural de zinc. (din fr. zincite) Vezi definitia »

stihuít s.n. (înv. și pop.) versificare, stihuire. Vezi definitia »

PORTCUȚÍT s.n. Piesă a unei mașini-unelte în care se fixează unul sau mai multe cuțite în poziția dorită pentru prelucrarea pieselor. [< port- + cuțit, după fr. porte-cauteau]. Vezi definitia »