IMINÉNȚĂ, iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia. Vezi definitia »

TOHÁRICĂ adj. limbă ~ = limbă indo-europeană vorbită în Asia Centrală (Turkestanul chinez), care folosește o scriere cu alfabet hindus. (< germ. tocharisch) Vezi definitia »

ÎNCRENGĂTÚRĂ, încrengături, s. f. Diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei. – În + creangă + suf. -tură (după fr. embranchement). Vezi definitia »

crăstoálă, crăstoále, s.f. (reg.) castron, oală lungăreață. Vezi definitia »

OCHEÁDĂ s.f. Aruncătură de ochi (pe furiș, ascunsă); semn făcut cu ochiul. [Pron. -chea-. / cf. fr. oeillade, după ochi]. Vezi definitia »