Definita cuvantului disfonie
DISFONÍE s.f. Tulburare a vorbirii fie prin alterarea unor centri nervoși, fie prin rănirea aparatului fonator. ♦ Modificare a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. [Gen. -iei. / < fr. dysphonie, cf. gr. dys – dificil, phone – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu disfonie
CEBOCEFALÍE s. f. malformație prin nas turtit și ochi foarte apropiați. (< fr. cébocéphalie) Vezi definitia »
bicisnicíe v. becisnicíe. Vezi definitia »
FUNICULALGÍE s. f. nevralgie a cordonului spermatic. (< fr. funiculalgie) Vezi definitia »
CROMOTIPOGRAFÍE s.f. Orice procedeu de tipărire multicoloră cu elementele de imprimare în relief. [Gen. -iei. / < fr. chromotypographie]. Vezi definitia »
IZOTOPÍE s. f. 1. proprietate a unor elemente chimice de a fi formate din mai mulți izotopi. 2. (lingv.) ansamblu redundant de categorii semantice, care face posibilă lectura coerentă a unui text. (< fr. isotopie) Vezi definitia »