EXPROMISIÚNE s. f. substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission) Vezi definitia »

ADORAȚIÚNE s.f. v. adoráție. Vezi definitia »

a pune coarne (cuiva) expr. a-și înșela partenerul (în căsnicie). Vezi definitia »

FUNCȚIÚNE s. f. v. funcție. Vezi definitia »

INTUSUSCEPȚIÚNE s. f. (biol.) introducere într-un corp a unui suc, a unei substanțe care servește la creșterea lui. (< fr. intussusception) Vezi definitia »