SINTAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la sintagmă. ♦ clasă ~ă = ansamblu de termeni care au, în frază, același comportament gramatical; raporturi če = raporturi care unesc între ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli če = (în gram. generativă) reguli de expansiune care dau o nouă versiune unei categorii oarecare sub forma constituenților ei imediați. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique) Vezi definitia »

ȘĂGÁLNIC, -Ă, șăgalnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Glumeț, hazliu; poznaș, șugubăț. – Șagă + suf. -alnic. Vezi definitia »

FOSFOCÁLCIC, -Ă adj. 1. referitor la fosfor și calciu. 2. metabolism ~ = ansamblul fenomenelor de absorbție, fixare și excreție a fosforului și a calciului în organism. (< fr. phosphocalcique) Vezi definitia »

EPITÉTIC adj. n. 1. (Despre stil) Încărcat cu epitete. 2. Referitor la epitet. [< fr. épithétique]. Vezi definitia »

STÁNIC, -Ă, stanici, -ce, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (tetravalent). ◊ Acid stanic = acid oxigenat al staniului. ♦ Privitor la staniu. – Din fr. stannique. Vezi definitia »