APELPISÍE, apelpisii, s. f. (Înv.) Stare de deznădejde, de desperare sau de exasperare. – DIn ngr. apelpisía. Vezi definitia »

INSONORIZÁȚIE s.f. (Rar) Insonorizare. [Gen. -iei. / < fr. insonorisation]. Vezi definitia »

EPARHÍE s. f. 1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit. 2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie. (< fr. eparchie, gr. eparkhia) Vezi definitia »

SCÓLIE s.f. 1. Cântec aedic în Grecia antică. 2. Adnotare gramaticală sau critică la un text clasic. 3. Remarcă relativă la o problemă, la o teoremă rezolvată sau demonstrată anterior. [Gen. -iei. / < fr. scolie, cf. gr. scholion – notă]. Vezi definitia »

AUTORECÉNZIE s. f. recenzie făcută unei lucrări de propriul ei autor. (< auto¹- + recenzie) Vezi definitia »