SOBÓR, soboare, s. n. 1. (Înv.) Adunare, întrunire, consfătuire; sfat. ♦ (Bis.) Sinod. 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din sl. sŭborŭ. Vezi definitia »

CONIDIOFÓR s. m. hifă sporiferă care poartă conidiile. (< fr. conidiophore) Vezi definitia »

SUSPENSÓR s.n. Bandaj care susține un organ lăsat, căzut. [Pl. -oare. / cf. fr. suspensoir]. Vezi definitia »

LÍCTOR, lictori, s. m. (în Roma antică) Persoană care însoțea, în anumite ocazii, pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile. – Din lat. lictor, -oris. Vezi definitia »

IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor. Vezi definitia »