Definita cuvantului dispunere
DISPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei; dispoziție (2) [în DN]. [< dispune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dispunere
ÎNCASÁRE, încasări, s. f. Acțiunea de a încasa și rezultatul ei. – V. încasa. Vezi definitia »
ȘUBREZÍRE, șubreziri, s. f. Faptul de a (se) șubrezi. – V. șubrezi. Vezi definitia »
(tele)mentinere a unui raport direct proportional (constant) intre semnalul de intrare si cel de iesire Vezi definitia »
ZVONÍRE, zvoniri, s. f. Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni. Vezi definitia »
HIDROZOÁRE s. n. pl. clasă de celenterate marine și de apă dulce: hidrele și meduzele. (< fr. hydrozoaires) Vezi definitia »