Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
RETROPOZÍȚIE s. f. plasare a unei formații anatomice înapoia poziției sale anterioare. (< fr. rétroposition) Vezi definitia »
APOSITÍE s. f. senzație de dezgust puternic față de hrană. (< engl. apositia) Vezi definitia »
CEBOCEFALÍE, cebocefalii, s. f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin nas turtit și ochi foarte apropiați. – Din fr. cébocéphalie. Vezi definitia »
PEPTONURÍE, peptonurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a peptonelor în urină; cantitate de peptone prezentă în urină. – Din fr. peptonurie. Vezi definitia »
PARULÍE s.f. (Med.) Abces gingival, apărut ca o complicație a parondotozei. [Gen. -iei. / < fr. parulie]. Vezi definitia »