Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
FOTOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază efectele luminii asupra organismelor vii. (< fr. photobiologie) Vezi definitia »
OZONOMETRÍE s. f. măsurare a proporției de ozon din atmosferă cu ozonometrul. (< fr. ozonométrie) Vezi definitia »
ȘARLATANÍE s. f. faptă de șarlatan; escrocherie. (< șarlatan + -ie) Vezi definitia »
GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea suprafeței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophotogrammétrie. Vezi definitia »
INVÍDIE s.f. Sentiment de părere de rău, de ciudă etc. provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă, ciudă. [Gen. -iei. / < lat., it. invidia]. Vezi definitia »