ȘTIH s.n. (Text.) Împunsătură cu acul sau cu un alt instrument. [< germ. Stich]. Vezi definitia »

EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). [Var.: hemistíh s. n.] – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium. Vezi definitia »

MEZOSTÍH s. n. problemă enigmistică înrudită cu acrostihul, a cărei soluție este un cuvânt obținut prin citirea câte unei litere de la mijlocul fiecărui vers în ordinea stabilită de autor și într-un anumit sens (vertical, oblic etc.). (< mezo- + /acro/stih) Vezi definitia »

CATASTÍH s. n. v. catastif. Vezi definitia »

DISTÍH¹ s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită și cu înțeles de sine stătător. (< fr. distique, gr. distikhon) Vezi definitia »