Definita cuvantului bănat
BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bănat
suhát (-turi), s. m. – Pășune. Sb., cr. suvat (Cihac, II, 379). – Der. suhăție, s. f. (pășune). Vezi definitia »
CONFEDERÁT, -Ă s. m. f. cel care face parte dintr-o confederație. (< fr. confédéré) Vezi definitia »
ASEMĂNÁT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Înv.) Asemănător. – V. asemăna. Vezi definitia »
ÎNTEMNIȚÁT, -Ă, întemnițați, -te, adj. (Adesea substantivat) Închis în temniță. – V. întemnița. Vezi definitia »
PRECIPITÁT, -Ă adj. 1. (Despre vorbe, gesturi) Grăbit, repezit; pripit. 2. (Despre substanțe) Depus la fund, sedimentat. // s.n. Substanță solidă rezultată din precipitarea unei soluții. [Cf. fr. précipité, lat. praecipitatus]. Vezi definitia »