cóif (cóifuri), s. n. – Cască, coif. Lat. tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Pușcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; cf. it. (s)cuffia, fr. coiffe, prov. coifa, sp. (es)cofia, port. coifa. Cf. și scufie. Unii cercetători pun la îndoială această der. și consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipsește în Candrea-Dens.). Apare din sec. XVI. – Der. încoifa, vb. (a pune coif). Vezi definitia »

ștaif s. n. sg. 1. eleganță. 2. prețiozitate. 3. pedanterie. Vezi definitia »

RÓSBIF s.n. Friptură din mușchi de vacă, pregătită astfel încât să rămână aproape crudă la mijloc. [Pl. -furi, -fe, scris și roast beef. / < fr. rosbif, cf. engl. roastbeef]. Vezi definitia »

teclíf (-furi), s. n. – Petiție, cerere. Tc. (arab.) teklif (Șeineanu, III, 118). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

rósbif / (angl.) roast beef [pron. rắŭstbif] s. n., pl. rósbifuri / roast beefuri Vezi definitia »