ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală. Vezi definitia »

TRAHEÍTĂ, traheite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei traheale. – Din fr. trachéite. Vezi definitia »

SINARTRÓZĂ s. f. articulație fixă între două oase, fără interpunerea unei cavități sinovale. (< fr. synarthrose) Vezi definitia »

FĂGÁDĂ, făgade, s. f. (Reg.) Făgăduială. – Postverbal al lui făgădui. Vezi definitia »

vîzdoágă (-ge), s. f. – 1. Ghioagă, măciucă. – 2. Crăiță (Tagetes erecta, T. patula). – Var. vîzdoacă. Sl. gvozdĭ „cui”, cf. rus. gvozdika „cuișoare” și garoafă (Cihac, II, 451; Tiktin). – Der. buzdugea (var. buzdugean, buzdughină), adj. (plin, burdușit). Vezi definitia »