OBELÍSC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque. Vezi definitia »

ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține unui arendaș. – Din arendaș + suf. -esc. Vezi definitia »

sărăcinésc, sărăcineáscă, adj. (înv.) care aparține sarazinilor (arabilor), privitor la sarazini, caracteristic sarazinilor. Vezi definitia »

PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. Vezi definitia »

să-nnebunesc! expr. (vulg.) pe cuvânt de onoare! Vezi definitia »