ILATÍV, -Ă adj. Care conchide, conclusiv. // s.n. Caz care, în anumite limbi, arată tendința către un loc. [< fr. illatif, lat. illativus]. Vezi definitia »

COMPRESÍV, -Ă adj. care servește pentru a lega strâns. ◊ (fig.) care restrânge, comprimă. (<fr. compressif, engl. compressive) Vezi definitia »

ILUZÍV, -Ă adj. iluzoriu. (< engl. illusive) Vezi definitia »

EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus. Vezi definitia »

INCLUSÍV adv. Împreună cu; și cu. ♦ Și cel din urmă (dintr-o serie de numere, de date etc.) – Din fr. inclusif. Vezi definitia »