SECȚIÚNE, secțiuni, s. f. 1. Faptul de a secționa; tăietură, despărțire; (concr.) porțiune tăiată în urma secționării; loc unde s-a făcut o secționare. 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață (plană sau curbă). ♦ Aria unei secțiuni (2). 3. (Tehn.) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan (vertical sau orizontal) cu un sistem tehnic sau cu o piesă. 4. (Mat.) Intersecție a două mulțimi. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. section, lat. sectio, -onis. Vezi definitia »

PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație. Vezi definitia »

CONGLUTINAȚIÚNE s. f. v. conglutinație. Vezi definitia »

RETROACȚIÚNE s. f. 1. Acțiune de răspuns la o altă acțiune. 2. Efect retroactiv. 3. Feedback. [Pr.: -tro-ac-ți-u-] – Din fr. rétroaction. Vezi definitia »

DEPRECAȚIÚNE s.f. v. deprecație. Vezi definitia »