ZOANTROPÍE s. f. Formă de delir în care bolnavul se crede animal. [Pr.: zo-an-] – Din fr. zoanthropie. Vezi definitia »

EFEMINÁȚIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. – Din fr. effémination, lat. effeminatio. Vezi definitia »

ETNOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază felul de trai, viața materială și spirituală a popoarelor. [Gen. -iei. / < fr. ethnographie, cf. gr. ethnos – popor, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

MÚCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limită, la extremă. 2. Margine, dungă a unui lucru, a unei suprafețe. ◊ Expr. Bătuți pe muchie = (despre o sumă de bani) din care nu lipsește nimic, care este întreagă, exactă. 3. Marginea din afară, porțiune laterală a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusă tăișului unor unelte de tăiat. ♦ Expr. (Ca sau cât) (de) o muchie de cuțit = foarte îngust, foarte subțire; foarte puțin. Pe muchie de cuțit = într-o situație critică, în primejdie. 4. Partea cea mai înaltă, ascuțită și prelungită, a unui munte, a unui deal, a unei stânci; creastă, coamă, culme; p. ext. coastă a unui munte sau a unui deal; pantă, povârniș. [Pr.: -chi-e. – Var.: múche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus). Vezi definitia »

PNEUMONECTOMÍE s.f. (Med.) Pneumectomie. [Gen. -iei. / < fr. pneumonectomie]. Vezi definitia »